Entropia Universului

Prezenta monografie "Entropia universului" este o lucrare cu caracter de popularizare, dar cu multiple componente ?tiin?ifice interdisciplinare din fizica ?i matematica, filozofie, istorie ?i religie. Ea prezinta interes incontestabil pentru un cerc larg de cititori. În pofida faptului ca noi nu putem în nici un mod influen?a evolu?ia universului, noi nici nu cunoa?tem daca mai exista vieta?i cu ra?iune în univers, în afara celor de pe Pamânt, oricum, Omul vrea sa în?eleaga originea ?i mersul lucrurilor în univers, de?i acest deziderat ar putea fi, cel mai probabil, irealizabil.
Descrierea balanseaza între fizica ?i metafizica cu accent pronun?at pe transcendental. Se eviden?iaza unitatea ?i lupta contrariilor în dogmatica miturilor religioase, gândirea conceptuala filozofica ?i abordarea ?tiin?ifica fizico-matematica cu referin?a la modelarea cosmologica a universului. Se arata unitatea ?i contrariile dintre transcendental ?i material/empiric, între modelarea ?tiin?ifica ?i analiza transcendentala, bazata pe matematica ?i logica formala.
Deci lucrarea con?ine o pronun?ata componenta filozofica. La nivel macro-cosmic, modelarea universului se bazeaza pe teoria generala a relativita?ii, iar la nivel micro-cosmic baza o constituie actualul Model Standard al fizicii particulelor elementare. Din punct de vedere al dialecticii, aceste doua componente ar trebui sa fie tratate într-un mod unitar, dar, la moment, teoriile fizico-matematice nu permit tratarea unitara a interac?iunilor gravita?ionale, care sunt descrise prin teoria generala a relativita?ii pe de o parte ?i interac?iunile electromagnetice, slabe ?i puternice, care ?in de mecanica cuantica ?i fizica particulelor elementare, pe de alta parte.
Aceste tipuri de interac?iuni sunt descrise în lucrarea data. Se sugereaza ca complexitatea problemei rezulta în imposibilitatea rezolvarii lor certe. Autorul sugereaza ca modelarea exacta a universului ar solicita un timp infinit de calcul chiar ?i în cazul accesibilita?ii tuturor datelor, chiar ?i cu utilizarea unui supercalculator. De aceea savan?ii folosesc formule care explica doar anumite fenomene incomplete din complexul originii ?i evolu?iei universului.
Pe de alta parte, autorul atrage aten?ia ca filosoful german Immanuel Kant în mod pur imaginar a ajuns la concluzii relativiste doar prin intermediul instrumentului logicii, ra?iunii ?i imagina?iei, fara a cunoa?te evenimentul Big Bang-ului sau teoria relativita?ii. Se sugereaza ideea ca anume acest aspect de analiza transcendentala nu le ajunge savan?ilor cosmologi contemporani în studiul originii ?i destinului universului.
Analiza teoriei generale a relativita?ii trece ca un fir ro?u prin toata lucrarea. Cu siguran?a problema este una extrem de complexa. Ulterior, sub presiunea datelor experimentale descoperite de catre marele astronom Edwin Hubble, care demonstrau expansiunea universului, dar ?i a teoriilor universului în extindere elaborate de catre savan?ii Alexander Friedmann ?i Georges Leamaitre, Einstein a fost nevoit sa abandoneze conceptul universului static ?i no?iunea de constanta cosmologica, care nu mai era necesara pentru a contrabalansa gravita?ia unui univers în extindere.
Prin urmare, Einstein totu?i a avut dreptate, atunci când a introdus constanta cosmologica, care reprezinta densitatea energiei vidului, datorita careia universul este în extindere cu accelerare. Importan?a constantei cosmologice s-a dovedit a fi mult mai mare, atunci când s-a facut legatura ei cu "energia întunecata", care constituie circa 70% din energia-masa universului ?i asigura expansiunea lui cu accelerare.______Recenzie:Veaceslav Ursachi, doctor habilitat în ?tiin?e fizico-matematice, Adjunct conducator al Sec?iei ?tiin?e Exacte ?i Inginere?ti a Academiei de ?tiin?e a Moldovei